porumbelul

Porumbelul, pasare din familia columbidelor. Are forma de fus, mai gros la mijloc si mai ascutit la cele doua capete (forma aerodinamica) ca o adaptare la viata de zbor. Astfel, poate despica aerul si invinge cu usurinta rezistenta acestuia.

Alcatuirea corpului
• Capul mic si rotund are maxilarele alungite si acoperite spre varf cu o materie cornoasa formand ciocul.
• Ochii sunt mari, aparati de 3 pleoape: cea de sus fixa, cea de jos mobila, iar a treia, ca o perdea, acopera ochiul, aparandu-l de lumina prea puternica; vederea este agera.
• Are un auz fin desi urechile sunt lipsite de pavilioane. Numai mirosul si pipaitul sunt slab dezvoltate.
• Capul este legat de trunchi printr-un gat foarte mobil.
• Porumbelul are corpul acoperit cu pene, fulgi şi puf, produse de piele. Culoarea penelor difera dupa rasa, de la simpla si uniforma (ex.: voiajor), pana la coloritul cel mai variat (ex.: voltati).
- O pana este formata dintr-o radacina fixata in piele şi o axa, care poarta doua randuri de fire subtiri, cornoase. Deoparte si de alta a acestor fire sunt altele si mai fine, care se agata intre ele cu un fel de carlige mici, dand penei o forma de lama.
- Fulgii au aceeasi alcatuire cu penele, dar au axa moale, flexibila si sunt mai mici; ei acopera tot corpul.
- Puful este format dintr-o axa scurta, cu fire izolate. Acest invelis usor este o adaptare la viata aeriana, pastrand si o temperatura constanta a corpului (42 grade Celsius).
• Trunchiul este oval format din: coloana vertebrala, coaste si stern.
• Membrele anterioare sunt transformate in aripi, care servesc la zbor.
• Membrele posterioare sunt adaptate pentru mers. Ele sunt acoperite cu solzi cornosi, ca la reptile.

Locomotia
Porumbelul zboara foarte bine, lovind aerul cu aripile. Aripile sunt puse in miscare de muschii pieptului ce se prind cu un capat de oasele aripilor, iar cu celalalt pe o creasta a osului pieptului, numita carena. Zborul este inlesnit si de faptul ca oasele sunt subtiri si pline cu aer. Ele se numesc oase pneumatice.

Hranirea
Porumbelul se hraneste cu diferite seminte pe care le apuca cu ciocul si le inghite intregi, deoarece nu are dinti. Lipsa dintilor determina unele modificari ale aparatului digestiv. Astfel, semintele trec din gura in faringe, apoi in esofag, care prezinta o dilatare (guşa); aici grauntele stau un timp, se inmoaie, apoi trec in stomacul glandular, unde se imbiba cu suc gastric. Hrana trece intr-un stomac cu peretii musculosi numit pipota. Aceasta macina hrana prin contractiile muschilor si cu ajutorul nisipului sau pietricelelor. Hrana transformata intr-o pasta moale trece apoi in intestinul subtire, unde se desavarseste digestia cu ajutorul fierei, produsa de ficat, al sucului pancreatic, produs de pancreas si al sucului intestinal, produs de intestin. Hrana digerata trece în sange, iar resturile nedigerate trec in intestinul gros si apoi intr-o camera numita cloaca. Aici se mai deschid ureterele care aduc urina de la rinichi si tuburile pe unde vin ouale. Cloaca comunica cu exteriorul prin orificiul cloacal, prin care se elimina: excrementele, urina si ouale.

Respiratia
Porumbelul respira prin plamani, care comunica fiecare cu 9 saci aerieni. Acestia, la randul lor, comunica cu oasele pneumatice. Intrarea si iesirea aerului din plamani se fac automat, prin ridicarea si coborarea aripilor.
Cand pasarea ridica aripile, plamanii se dilata iar aerul cu oxigen patrunde in plamani si sacii aerieni; cand coboara aripile, plamanii sunt comprimati si aerul cu dioxid de carbon este eliminat. Sacii aerieni fiind apasati, aerul din ei trece in plamani si are loc un nou schimb de gaze, dupa care aerul cu dioxid de carbon este eliminat. Asa se explica de ce porumbelul dupa zbor respira normal, fara nici un semn de oboseala. In repaus, respiratia se face prin miscarile cavitatii toracice.

"Rase" de porumbei
Cele mai cunoscute specii sunt: porumbelul de stanca (Columba livia), stramosul porumbeilor de casa, porumbelul salbatic (Columba oenas), raspandit in aproape intreaga Europa, porumbelul mare sau gulerat (Columba palumbus), raspandit in Europa si Asia de vest. Porumbelul de casa (Columba livia domestica), este specia domestica de porumbel. Domesticirea a avut loc la sfarsitul neoliticului, rezultand un numar foarte mare si variat de rase. Rasele de porumbei domestici se grupează in trei tipuri mari, conform directiilor pentru care au fost selectionati: rase de carne (roman, strasser, lux, maltez, florentin etc), rase de zbor (tipler, zburator de Seghedin, zburator de Danzig, ciung de Ploiesti, jucator de Galati, voiajori sport etc), rase de ornament (pescarus chinezesc, voltat, Maria Stuart, cap de maur, gat-golas romanesc etc).